Clădirea care nu pierde căldură

Iarna, căldura din casă încearcă tot timpul să iasă afară. Cu cât clădirea o ține mai bine, cu atât încălzești mai puțin și cu atât e mai confortabil înăuntru. În acest modul afli pe unde pleacă, de obicei, căldura și ce poți face.

Ce vei învăța

• pe unde pierde căldură o clădire: pereți, acoperiș, ferestre, pardoseală, infiltrații de aer, punți termice;
• ce rol au izolația termică și ferestrele performante;
• ce este certificatul de performanță energetică și ce înseamnă clasele energetice;
• ce face un audit energetic și când merită făcut.

1. Cum pleacă căldura

Căldura trece întotdeauna de la cald la rece. Iarna, asta înseamnă dinăuntru spre afară, prin tot ce desparte casa de exterior: pereți, acoperiș, ferestre, uși, pardoseală. Pleacă și cu aerul cald care iese pe la neetanșeități, în timp ce aerul rece intră.

Pierderea e cu atât mai mare cu cât:

• diferența de temperatură dintre interior și exterior e mai mare;
• materialele izolează mai slab;
• suprafața prin care trece căldura e mai mare.

2. Pe unde se pierde căldura

• Pereții exteriori. Au cea mai mare suprafață, așa că într-o casă neizolată pierd mult: aproximativ o treime din căldură.
• Acoperișul sau podul. Aerul cald urcă. Dacă planșeul de sub podul neîncălzit nu e izolat, căldura trece direct în pod: aproximativ un sfert din căldura casei. Izolarea planșeului este, de obicei, o lucrare mai simplă decât izolarea pereților.
• Ferestrele și ușile. Geamul simplu și ramele vechi lasă să treacă multă căldură, iar pe la margini intră aer rece.
• Pardoseala. Placa de pe sol sau planșeul de deasupra unui beci neîncălzit pierd căldură în jos: între 10% și 20%.

Procentele sunt estimările Energy Saving Trust pentru o casă tipică neizolată din Marea Britanie. Pentru casa ta, cifrele pot fi altele, dar ordinea e de obicei aceeași: pereții și acoperișul pierd cel mai mult.

• Infiltrațiile de aer. Curentul pe care îl simți pe lângă uși, ferestre, prize de pe pereții exteriori, treceri de țevi sau trapa podului este căldură care pleacă.
• Punțile termice. Sunt zonele în care izolația e întreruptă: grinzi și centuri de beton, plăci de balcon, buiandrugi deasupra ferestrelor. Acolo peretele e mai rece, apare condens și, în timp, mucegai.

Semne că o clădire pierde căldură

• pereți reci la atingere și colțuri cu mucegai;
• condens pe geamuri sau în colțurile camerelor;
• curent rece simțit lângă ferestre și uși;
• zăpada se topește repede pe acoperiș, în timp ce la vecini rămâne;
• casa se răcește repede după ce oprești încălzirea.

3. Ce înseamnă o clădire bine izolată

Izolația termică

Izolația este un material care încetinește trecerea căldurii, de exemplu polistirenul sau vata minerală. Se pune pe pereții exteriori, pe planșeul podului sau pe acoperiș și sub pardoseală.

Specialiștii descriu cât de bine izolează un perete sau o fereastră cu coeficientul U, măsurat în W/m²K: câtă căldură trece printr-un metru pătrat, la fiecare grad de diferență între interior și exterior. Cu cât U este mai mic, cu atât elementul izolează mai bine.

Ferestrele

O fereastră performantă are geam dublu sau triplu, de obicei cu un strat special care reflectă căldura înapoi în cameră, și o ramă etanșă. Contează la fel de mult montajul: o fereastră bună, montată prost, lasă să treacă aer și căldură pe la margini.

Etanșarea, cu aerisire

Garniturile la uși și ferestre, chitul în jurul ramelor și etanșarea trecerilor de țevi opresc curentul rece. O casă mai etanșă trebuie însă aerisită corect, altfel umezeala rămâne înăuntru (vezi Modulul 3).

Atenție la lucrările făcute fără proiect

Izolația pusă greșit poate face mai mult rău decât bine. Fără punțile termice rezolvate, fără grija pentru umezeală și fără materiale potrivite, pot apărea condens și mucegai în spatele izolației sau în colțuri. Materialele și montajul trebuie să respecte normele tehnice în vigoare, inclusiv cele de securitate la incendiu. Pentru lucrările mari, cere un proiect.

La firmă / fermă: halele și magaziile au adesea tavane înalte, uși mari și acoperișuri neizolate. Pe o ușă mare lăsată deschisă iarna, aerul cald iese continuu. Soluțiile uzuale sunt uși care se închid repede, perdele de aer și izolarea acoperișului. Pentru spațiile frigorifice, regula e inversă: izolația ține frigul înăuntru.

4. Certificatul de performanță energetică

Certificatul de performanță energetică (CPE) arată cât de eficientă energetic este o clădire. Este emis de un auditor energetic pentru clădiri, atestat de Ministerul Dezvoltării.

Potrivit Legii nr. 372/2005 privind performanța energetică a clădirilor, certificatul este obligatoriu, printre altele, pentru clădirile noi, la vânzarea sau închirierea unei locuințe ori a unei clădiri și după o renovare majoră. Proprietarul trebuie să îi dea cumpărătorului sau chiriașului o copie înainte de semnarea contractului, iar anunțurile de vânzare sau închiriere trebuie să menționeze indicatorii din certificat. Certificatul este valabil 10 ani de la eliberare.

Pe certificat găsești:

• clasa energetică a clădirii, notată cu o literă: cu cât e mai aproape de A, cu atât clădirea e mai eficientă;
• consumul anual estimat de energie, raportat la suprafață (kWh pe metru pătrat pe an);
• emisiile de CO₂ asociate;
• recomandări de îmbunătățire.

Consumul din certificat este calculat pentru o utilizare standard a clădirii, nu este consumul tău real. Îți arată însă cât de bine ține clădirea căldura, comparativ cu altele.

5. Auditul energetic

Dacă certificatul este „nota” clădirii, auditul energetic este „diagnosticul și rețeta”. Un audit:

• analizează clădirea, instalațiile și consumurile reale;
• găsește pierderile, uneori cu o cameră de termoviziune, care arată în imagini zonele reci;
• propune măsuri prioritizate, cu costuri și economii estimate.

Pentru unele programe de finanțare sau proceduri legale se cer documente întocmite de un auditor energetic atestat. Întreabă dinainte ce tip de audit îți trebuie.

Legea nr. 121/2014 privind eficiența energetică obligă o parte dintre firme să facă un audit energetic o dată la 4 ani. Întreprinderile mici și mijlocii (IMM) cu un consum anual sub 1.000 de tone echivalent petrol sunt scutite, iar pentru gospodării nu există o astfel de obligație. Pentru o casă sau o afacere mică, auditul este o alegere: o faci ca să știi unde merită să investești.

Când merită un audit:

• înainte de o renovare sau de o izolare, ca să știi ce lucrări aduc cele mai mari economii;
• înainte să schimbi încălzirea, ca noul sistem să fie dimensionat corect;
• când cumperi o casă sau o clădire;
• când facturile cresc și nu știi de ce.

De reținut

• Căldura pleacă de la cald la rece prin pereți, acoperiș, ferestre, pardoseală și prin aerul care iese pe la neetanșeități.
• Într-o casă neizolată, pereții și acoperișul pierd cea mai mare parte din căldură.
• Coeficientul U arată cât de bine izolează un element: cu cât e mai mic, cu atât mai bine.
• Etanșarea trebuie însoțită de aerisire corectă, altfel apar umezeală și mucegai.
• Certificatul de performanță energetică arată clasa energetică a clădirii; auditul energetic îți spune ce să faci.
• Lucrările de izolare se fac cu materiale potrivite și, pentru lucrările mari, pe bază de proiect.